Noutati in paginile: OMUL CARE... si ARTICOLE

Cer iertare eventualilor cititori rătăciţi prin colţul ăsta de lume internetică, dar un firesc orgoliu (inofensiv, trebuie să recunoaşteţi) m-a făcut să tresar la următorul fragment din interviul acordat de Nicolae Manolescu Ioanei Revnic în revista „Familia”, nr. 10 din 2008 :

„Cred că abia acum audienţa criticului a ajuns acolo unde îi este locul. Pe vremea noastră era supralicitată, căci nu aveam ce căuta noi cronicarii literari în postura de lideri de opinie politică. Astăzi cine este deştept şi scrie bine se face auzit. Exemplul care îmi vine acum în minte este cel al lui Dan C. Mihăilescu, care e, probabil, cel mai bun cronicar literar contemporan. A găsit o formulă în care amestecă aprecierile critice de valoare cu publicitatea, ceea ce acum, când totul e comercial, dă bine. Situează opera în context, nu uită să spună cine este autorul, de unde vine, ce a mai scris, ce studii are etc. Vorbeşte cu un haz şi o inteligenţă remarcabile despre tot felul de cărţi – unele relativ facile, altele extrem de complicate – pe care le prezintă de le înţelege toată lumea. Dacă mâine aş relua cronica literară, aş face ca Dan C. Mihăilescu, nu cum o făceam  eu însumi dăunăzi”.  Spuneţi şi dvs. : care scriitor, dar, mai ales, ce critic literar îşi putea refuza răsfăţul acestui citat pe saitul personal ?

"Totul s-a schimbat de cind mi s-a propus sa prezint carti la televizor. Trebuia sa devin un Bernard Pivot al romanilor. Va dati seama? (…) Din 2000, prezint o carte pe zi si viata mea s-a schimbat complet. (…) Am facut-o ca pe un joc, cu o singura idée in minte: sa fac literatura accesibila, sa-l fac pe tipul care vinde salata la piata sa-l inteleaga pe Heidegger. Aceasta emisiune este doza mea cotidiana de optimism. Simt ca intineresc linga tinerii care fac literatura de miine. Nu-i asa ca-i un vis?"  

(Din Bucuresti, dezghetul, Mirel Bran, pag. 162, Ed. Humanitas, 2006. Fotografia - idem)

"Eu sunt tot ce poate fi mai necronicar literar, mai non-Manolescu, adica sunt eseist, moralist, digresiv, logoreic, asociativ. Imi place sa fac si spectacolul meu, adica sa folosesc de multe ori textul ca pretext pentru giumbuslucurile mele. Deci natura mea este efectiv una de literat. De poet, cum am si fost pana la 24-25 de ani si din cauza asta modelul meu principal, marea energie lirica prin care am fost matritat este Ioan Alexandru. (...)

("De la bocetul Inorogului la Daniel Turcea...", Dan. C. Mihailescu, in dialog cu Marius Vasileanu, în Adevarul literar & artistic, 17 iunie  2006)  

Lansata la BOOKFEST 2010

C  u  p  r  i  n  s

Despre Cioran in casa lui Noica / 7

Corespondenta: manie sau fobie? / 27

Umanul ca atractie morbida / 44

Eul din Caiete si “blestemul” ereditar /55

Eul din scrisori / 62

Romania ca ecorseu / 78

Confesiune si feminitate / 91

Aforistica si coregrafia epistolara / 97

“O dragoste morbida pentru viata” /113

Armel Guerne, omul-epilog / 135

Lansata la BOOKFEST 2009

  C  u  p  r  i  n  s

Intrarea dinspre gradina / 5

   Ce frumoasa amagire / 16

Sublimul de pământ / 23

   O familie cu multe sertare / 26

   Digresiune cu Zarifopol / 29

   O suita de palme / 34

   Intre dejism si ceausism / 40

   Frumusetea celor jenante / 45

   Vom incepe cu sfarsitul / 49

   In miezul omului / 54

   Rece si fierbinte / 57

   “Fara energie, fara viitor” / 60

   “S-ar incepe si norocul meu” / 64

   Veronica, Mihai si cuplurile caragialiene / 69

   Capra Caragiale, spanga si romanul geloziei / 74

   Inca o amanare / 79

   Victimele antipatiei maioresciene / 82

   Adevarurile Tiei Serbanescu / 84

   Roluri, retorici, contexte / 85

   Omenesc… si romanesc / 90

Eul iesind din sine / 23

   Idei cu patima /108

   “Eu nu sper niciodata ceva…” / 116

Retorici potrivite / 123

    Mostre / 138

Eu nu sunt facut pentru nici o femee, nici o femee nu e facuta pentru mine…” /145

      Intre alintul de-o clipa si declaratiile definitive / 152

      Patima geloziei. Jocul disculparilor cu imputarile / 160

     Morala fabulei / 166

La bustul lui Mircea ELIADE                         In Strada Mantuleasa                        La bustul lui Mircea ELIADE                     In Strada Mantuleasa                       La bustul lui Mircea ELIADE - 28 martie 2009                         In Strada Mantuleasa

Dezvelirea bustului lui Mircea ELIADE, autor Vasile GORDUZ, a avut loc la 28 martie 2009, în părculeţul din Strada Mântuleasa, din vecinătatea Bisericii Mântuleasa, prin grija Primariei Sectorului 2, Bucureşti.    

La Gaudeamus 2008                         La Gaudeamus 2008                        La Gaudeamus 2008                     La Gaudeamus 2008                       La Gaudeamus 2008                         La Gaudeamus 2008 

A aparut la Humanitas:

In primavara lui 2003, cand Horia-Roman Patapievici, care pregatea aparitia revistei Idei in dialog, mi-a cerut prieteneste colaborarea, dracusorul jucaus din firea cronicarului literar m-a provocat la un joc. Inchipuie-ti, mi-a soptit dumnealui, ca vei tine pana la sfarsitul vietii un soi de jurnal cu intamplari din viata breslei scriitoricesti, cu idei, carti, mentalitati si polemici, cu placeri si orori, cu barfe, ofuri, invidii, pledoarii pro si contra, cu destula furie, dar si nesmintita iubire pentru Pagina innegrita de pacatele, virtutile si talentele noastre.
Curata ispita ! Asa s-a nascut rubrica "Viata literara", care colecteaza luna de luna mierea si fierea din peisajul artistic si le supune unei alchimii capricioase. Le coase, le descoase, le stoarce sadic, prepuielnic sau patern, le captuseste tandru sau parsiv cu propriile-i prejudecati, fixatii si amagiri "pedagogice".
Cand se intampla, ca acum, sa le recitesc pentru cumintirea lor intr-o carte, textele cu pricina imi par cand niste bufoni inofensivi, fals-infantili si giumbuslucar imbatati de prezenta publicului, cand un arbitru incruntat pantocratic, un judecator nutrind in taina nostalgia ghilotinei. Idei cu zimti.
Norocul meu e ca dinspre dumneavoastra totul se vede la dimensiunile reale. Cel putin asa sper.
(Dan C. Mihailescu)

A fost lansata pe 24 noiembrie, la Gaudeamus 2007:

“Am propus o Românie prin cateva tipuri feminine deopotriva extraordinare, fiecare in felul, masura si splendoarea proprie, dar si reptrezentative pentru “genomul” romanitatii in ansamblu.

De-o parte, asadar, Regina Maria, principesa Martha Bibescu, printesa Maria Cantacuzino-Enescu – feminitatea labirintica, de budoar imperial, cabinete politice cu anvergura continentala si etajari politice cu multiple strategii, naturi umane pe cat de hipersenzual-hedoniste, pe atata de ferm dedicate idealurilor nationale si, in sens larg, umanitare.

De cealalta parte, in a doua hemisfera, tulburator complementara, Elisabeta Rizea si Aniţa Nandriş-Cudla – marturii amutitoare de putere trupeasca si maretie sufleteasca, povestind la fel de convingator infernul, pe cat de atasant ne prezentasera cele dinainte fragmentele unor destine paradisiace.

Iar la mijloc, in purgatoriu, la “vama sangelui alb”, intelectual, Alice Voinescu, figura suferintei spirituale prin cazne fizice, facand insa, prin forta religiozitatii, o incredibila alchimie a esecului intru inaltare morala”

A aparut:

"Volumul [III] are calitatea de excelenţă dintotdeauna a lui Dan C. Mihăilescu, un critic foarte viu, dilematic, mereu în vervă, excelent stilist, foarte bun cititor contextual al unor cărţi nu o dată stufoase, dificile, şi excelent diagnostician, capabil de a situa o carte în evoluţia diacronică a literaturii române.
Dan C. Mihăilescu este, în mod incontestabil, cel mai bun critic de întâmpinare de care dispune în acest moment literatura română. Stilul său este inconfundabil, putând fi recunoscut chiar şi fără să citeşti numele autorului. Are, pe de altă parte, o savoare sinestezică ieşită din comun, specifică bunurilor degustători de vinuri rare.
Gurmand al literaturii, Dan C. Are şi capacitatea de a o transforma în spectacol sau - cum e cazul prozei noastre de după 1989 - în apocalipsă..." (Ştefan Borbély)

"Dedicat eseului cultural si sociopolitic, volumul al III-lea din Literatura romana in postceausism cuprinde toate palierele polemicilor ideologice, miscarile de idei si atitudinile estetico-filosofice ale unui peisaj obsedat de identitatea nationala, de sincronizarea cu Occidentul, de modernizare, re-canonizare, detabuizare, revizuire, revalorizare etc. De la debutul fulminant al lui H.-R. Patapievici pina la cel mai recent eseist aparut in 2006, trecind prin campaniile pro sau anti Noica, Eliade, Cioran, prin "stigmatul romanesc" la Sorin Antohi si multi altii, prin reticentele la psihanaliza, lipsa de proiect spiritual national sau nesfirsita suita interogativa ce insoteste dilema traditionalism-modernitate, cartea are in esenta un singur, obsedant, coplesitor personaj: Romania, cu complexele ei delirante, generatoare deopotriva de extaz si exasperare, de lehamite sau nadejdi euforice.

Cuprins:

(Editura Polirom)

La lansarea cartii, Bookfest, Joi, 07 iunie 2007

A aparut si:

" (...) Viata literara II e, in primul rind, un jurnal al jurnalelor, o fatala consemnare a "spumei zilelor" dintr-un an repetitiv si previzibil in scandaluri reincalzite, dispute fara substanta, dialog al surzilor. Dan C. Mihailescu, brevetatorul scriitorincului, il numeste "un an prehensibil", asemanindu-l cu cozile prehensibile prin care se atirna maimutele in padurile tropicale: <<Cam asa am trecut si noi prin anul 2006. In acelasi cult al improvizatiei, al lucrului la plesneala, al proiectelor incropite pe coltul mesei, intr-o fericire a nesigurantei... deambulind trimbulinzi  cu sfinta inconstienta intre europenitate, americanitate si slavofilia abia mascata, tot mai experti in furatul propriei caciuli>>. (...)     

Cei mai multi dintre noi am si uitat focurile de paie ale anului trecut: scandalul cu punerea in scena a Evanghelistilor Alinei Mungiu, 'barometrul' de consum cultural, care ne-a socat stilistic, lipsa de fair play a lui Andrei Serban la cronica teatrala a Magdalenei Boiangiu. Reluate, asa, cu incetinitorul si cu toate partile de fata, le vizionam aproape expiratoriu. Lucrurile par astfel a se aseza, desi numai 'asezat' nu e scrisul lui Dan C. Mihailescu. Paradox

(Simona Sora, Anul cozilor de maimuta, rubrica puzzlecturi, Dilema Veche, nr. 161, 9-15 martie 2007)  

"Aproape orice carte semnată de Dan C. Mihăilescu - proaspăt pritocită sau reeditată în colecţii elegante - devine, cât ai clipi, un eveniment literar. Iată o afirmaţie pe care o fac cu convingerea, dar şi cu mica insatisfacţie a lipsei de paternitate, care pot rezulta din enunţarea unor evidenţe. Cu fastul admiraţiei neprefăcute şi cu regretul, totuşi, de a nu spune mare lucru. E limpede, aşadar, că volumul al doilea din Viaţă literară (reunind articolele publicate în revista Idei în dialog de-a lungul anului 2006) nu are cum să iasă din schemă. Textele de aici, spumoase, rafinate, actuale şi mai întotdeauna polemice, se savurează deopotrivă pe hârtie de ziar, pe pagina de internet sau între coperte broşate. În această ordine şi fără a sări vreuna din etape. Aşa ar putea începe o cronică onestă, corectă, dar lipsită de angajamentul total pe care autorul Perspectivelor eminesciene îl oferă şi - cu asupra de măsură - îl merită. Cum altfel?
De pildă în felul acesta: strict în momentul de faţă, cred că Dan C. Mihăilescu ar trebui considerat, fără nici o rezervă, criticul literar prin excelenţă. Sau, în alte cuvinte, că el deţine un soi de formulă inefabilă a criticii literare. (...)  

Fie că se aduce în discuţie arta de portretist a lui Dan C., fie că se pune problema vocaţiei de cercetător atent întâlnindu-se fericit cu un spirit călinescian, fie că i se asociază o postură demnă de Robert de Niro, din toate aceste note marginale aflăm de fapt esenţialul despre recenzenţi. Citiţi şi îmi veţi da dreptate. Nobleţea obligă cât obligă, însă Dan C. o face şi mai abitir. Ceea ce ia contact cu cărţile lui se preschimbă imediat în critică literară. La persoana întâi, înainte de orice. Şi, abia în subsidiar, la a doua & a treia. Nu cunosc un alt autor care să ţină atât de bine frâiele intimităţii intelectuale şi ale inconştientului celorlalţi. Iar această forţare a sincerităţii se numeşte, la rigoare şi în procente variabile, tot critică literară. (...)

(Din Intampinarea criticului, de Cosmin Ciotlos in Romania Literara, nr. 5, 9 feb 2007)  

"Iată câteva versuri, s-ar putea spune: „O utopie: solidaritatea intelectuală la români/Vremea gândirii pozitive/Tristeţile românului francofil/ Care fundamentalism?!/Febrele provocării şi fabrica de adversari/Sighetul, o bună umilinţă/A şti, a înţelege, a ierta/«Să ne prăbuşim creând»/O moarte şi mai multe învieri/Bombăneli, atacuri, înduioşări/Maruca, de sărbători...". Nu este o poezie însă, ci sunt titlurile capitolelor din "Viaţa literară" (vol. II, Editura Fundaţiei PRO), semnate de criticul, istoricul literar şi omul de televiziune Dan C. Mihăilescu (…) Temele abordate sunt năucitor de diverse, alcătuind, pe scurt, un jurnal la zi al vieţii culturale româneşti din întreg anul 2006 (…) Umorul şi melancoliile sale fac deliciul unei lecturi la fel de surprinzătoare precum un bun roman de aventuri". 

(Marius Vasileanu in Adevarul, 6 feb 2007)  

A fost lansata la 15 iunie la Bookfest 2006:

                                                       (...detalii)